“Vreau ca oamenii să fie mai buni, mai mulţumiţi, mai bucuroşi şi nu în ultimul rând, să mă cunoască…” – Interviu cu dirijorul Vlad Agachi

1
2658
Interviu cu dirijorul Vlad Agachi

Încrâncenarea cu care trăim fiecare zi ne determină să lăsăm, de multe ori, deoparte, preocupări legate de suflet. Frumosul din noi se stinge încet, încet, acoperit de povara, problemelor zilnice. Este o primăvară superbă, cu zile senine, cu mult soare şi ghiocei… O adevărată renaştere a naturii şi de ce nu, a fiecăruia dintre noi…

Vă propun un moment de linişte, în care să ne gândim la frumos, la frumosul care ne înconjoară și pe care, din păcate, nu-l mai vedem şi la frumosul din noi… Dincolo de proteste, de frământări sociale, economice, politice, geopolitice şi de câte feluri or mai fi ele, există viaţă, oameni buni, există frumos, există artă şi mai ales, există muzică de mare calitate, un adevărat balsam pentru suflet… Peste toate acestea, mai există ceva… Tineri daruiti care se dedică muzicii înfruntând cu pasiune mistuitoare un drum anevoios, plin de muncă sălbatică şi de renunţări chiar dacă la capătul acestuia nu îi aşteaptă împlinirea deplină, aşa cum s-ar putea crede şi de ce nu, așa cum ar fi normal într-o societate sănătoasă.

L-am invitat la o discuţie colocvială pe tânărul şi nonconformistul dirijor, Vlad Agachi, pentru a ne vorbi despre muzică, devenire, planuri şi viitor.

F.S. Cine sunteţi, domnule Vlad Agachi şi care a fost parcursul devenirii dvs?

  1. A. Sunt dirijor de profesie, dar mult mai important este faptul că sunt un om care se luptă pentru a face ceea ce îi place. Parcursul nu a fost unul uşor şi nu este. Până la urmă, toată viaţa e o devenire şi cred că întotdeauna ajungem altundeva. Am studiat la Cluj, apoi la Bucureşti, apoi am plecat din ţară şi am studiat cu cât de mulţi profesori am putut. Am fost angajat la una dintre filarmonicile din ţară, la Piteşti, am colaborat cu opera din Cluj şi am făcut această orchestră de tineret, Young Famous Orchestra. Am plecat în Peru unde am descoperit altă lume, alte obiceiuri, alţi oameni… Întotdeauna sunt la început de drum.

F.S. Cum v-aţi apropiat de muzica clasică şi mai ales, când aţi decis să îmbrăţişaţi cariera dirijorală?

V.A. Părinţii sunt cei care mi-au descoperit talentul, de foarte mic. Ei m-au îndemnat spre cariera de muzician. Am făcut pian şi trombon, la Cluj. Am plecat la Bucureşti pentru a continua studierea trombonului şi am realizat că muzica poate fi mult mai complexă… Ulterior mi-am dat seama că şi conexiunea cu oamenii este la fel de complexă… Aşa am ajuns la dirijat.

F.S. Înţeleg că, în timpul concertelor, întreţineţi o relaţie specială cu auditoriul, nonconformistă şi neobişnuită pentru acest gen de muzică. De unde această abordare?

V.A. Din inimă. Îmi doream foarte mult ca atmosfera concertelor de muzică clasică să nu mai fie una sumbră, în care să îţi fie frică să intri dacă nu cunoşti bine cutumele… Mi-am dorit să mi se spună de ce sunt lucrurile aşa cum sunt şi tot ceea ce ar trebui să ştiu. Mi-am dorit să învăţ. Apoi am făcut tot ceea ce am crezut că este necesar pentru a transforma experienţa muzicii clasice, interpretată de noi, într-una mult mai apropiată şi folositoare pentru ascultător.

F.S. Unde aţi concertat şi cu cine aţi colaborat?

V.A. Cu foarte multă lume şi în multe locuri. Aici în România, mai peste tot, cu mulţi artişti de la care am învăţat foarte mult. De exemplu cu maestrul Dan Grigore, am realizat concerte mai puţin obişnuite în care am găsit răspuns la multe întrebări legate de limbajul muzicii şi cel cognitiv. Am frecventat cursuri de măiestrie, am dirijat orchestre de renume, în Statele Unite şi în Europa…

F.S. Care sunt orchestrele şi soliştii cu care aţi colaborat cel mai bine?

V.A. În România, desigur orchestra Young Famous, dar m-am bucurat de toate colaborările cu filarmonicile noastre. În străinătate, am avut o colaborare foarte frumoasă, în Statele unite, la Tanglewood.

F.S. Unde v-aţi simţit cel mai bine?

V.A. Acasă, în Moldova… La Iaşi, la Bacău, la Botoşani… şi desigur, aici la Cluj.

F.S. La ce competiţii de muzică clasică aţi participat şi ce rezultate aţi obţinut?

V.A. La multe concursuri instrumentale, unde am obţinut tot felul de premii. Am luat premiul III la Jeunesses Conducting Competition (Bucureşti) şi am participat la Donatella Flick (Londra). Nu m-am axat foarte mult pe competiţii. Uneori acestea sunt doar praf în ochi.

F.S. Se mai ascultă muzică clasică? Mai vine lumea la concerte?

V.A. Eu cred că da. De fapt, cred că, până la urmă, totul este despre cum te adaptezi vremurilor. Când am avut evenimentul pe care l-am numit „Necomercial”, am umplut sala. Eu cred că public există, dar noi trebuie să îl educăm, iar eu asta încerc să fac.

F.S. Spuneţi-mi câte ceva despre repertoriul pe care îl aveţi?

V.A. Repertoriul meu cuprinde mai multe feluri de piese, de la muzică pentru orchestră barocă, până la lucrări mastodont, simfonice, vocal-simfonice, operă, musical, opere pentru copii și lucrări tradiţionale, de pe mai multe continente, prelucrate pentru orchestră…

F.S. Care este programul pentru acest an? Unde veţi concerta?

V.A. Eu îmi împart stagiunea între România şi Peru. Anul acesta avem nişte proiecte ambiţioase cu Young Famous. Dorim să ne implicăm cât de mult în educaţia muzicală clujeană şi sper să reuşim să ajutăm comunitatea. Spre exemplu, luni, 13 Martie, 2017 avem, aici în Cluj, concertul intitulat “Tango Simfonic”. În rest, mai multe colaborări… Aş dori mult să pot ajunge şi la Iaşi.

F.S. Dar în străinătate?

V.A. După cum spuneam, Peru este a doua mea casă, Piura. De fapt, anul trecut am stat mai mult acolo decât aici. Avem foarte multe proiecte, nu doar muzicale, ci şi de educaţie şi  implicare în viaţa socială.

F.S. Care sunt planurile de viitor pentru că vă aşteaptă o carieră foarte lungă?

V.A. Cu cât înaintez mai mult în vârstă, cu atât planurile sunt mai vagi… Aş vrea să continui să fac ceea ce-mi place, să nu trebuiască să fac prea multe compromisuri şi să călătoresc.

F.S. Care este visul dvs?

V.A. Visul mi-e împlinit. Deja îl văd… Vreau ca oamenii să îşi deschidă inimile prin muzică. Vreau ca ei să fie mai buni, mai mulţumiţi, mai bucuroşi, să nu mai caute atât de mult în afara lor, să vadă că au tot ce-şi doresc şi nu în ultimul rând, să mă cunoască… Îmi place să cred că asta deja se întâmplă.

F.S. Care sunt planurile dvs în România?

V.A. M-aş bucura să predau, când va veni timpul. Poate chiar aici în Cluj. Ştiu că voi pleca mai tot timpul, dar mă simt legat de acest oraş şi de proiectul Young Famous, care este foarte frumos. Am găsit aici oameni extraordinari, cu care mă simt onorat să lucrez.

F.S. Vorbiţi-ne puţin despre Asociaţia Young Famous pe care aţi fondat-o?

V.A. Cred că v-am vorbit câte ceva înainte… Pot să adaug că aceasta este asociaţia culturală care susţine orchestra Young Famous.

F.S. Ce vă propuneţi să realizaţi cu această asociaţie?

V.A. “Să aducem muzica mai aproape de tineri”, acesta este motto-ul nostru. Deja o facem, dar nu ne este deloc uşor. În România şi în Europa, o orchestră privată este relativ greu de susţinut, însă în fiecare an ne bucurăm că ne este mai uşor, că avem mai mult sprijin. Ne-a ajutat mult Primăria din Cluj care ne-a finanţat mai multe proiecte şi sper să ne implicăm, cu ajutorul celor de acolo şi mai adânc în viaţa socială a oraşului.

F.S. De ce aţi avea nevoie pentru a vă îndeplini visurile? Cine credeţi că ar putea sau ar trebui să vă ajute? De la cine aşteptaţi implicare?

V.A. Mă aştept la acest lucru de la toate persoanele cu putere financiară, care se gândesc la binele celor din jurul lor. La oamenii care au deja puterea să aducă o schimbare în societate, la persoanele care îndrăgesc muzica şi care înţeleg că reprezentăm un lucru de preţ, care nu trebuie neglijat. Avem prieteni apropiaţi şi susţinători ai orchestrei, dar sunt sigur că pot fi mult mai mulţi. Oameni dezinteresaţi care nu aşteaptă neapărat un câştig financiar sau de publicitate în schimbul sponsorizării oferite, ci o fac dintr-o datorie înaltă, din bucuria de a ajuta.

F.S. Din punctul dvs de vedere, ca tânăr dirijor, cum vedeţi situaţia actuală, a muzicii clasice, în România?

V.A. O văd bine şi mai puțin bine, ca să nu spun rău. Întotdeauna va fi cerere, dacă persoanele din conducerea instituțiilor vor fi interesate. Am văzut asta în schimbările petrecute la Opera Română din Cluj. Este incredibil cât de mult a întinerit. Este o instituţie a zilelor noastre. Aşa se poate face cu orice altă instituţie muzicală dacă aceasta îşi doreşte să aibe public. Până la urmă, artă este pentru publicul larg nu doar pentru câţiva aleşi ai sorţii.

F.S. Devenirea, în acest domeniu, presupune un drum foarte lung şi anevoios, de muncă şi renunţări. Ce găsesc tinerii artişti la capătul acestui drum? Care sunt şansele care li se oferă tinerilor instrumentişti, solişti şi dirijori, ca dvs.?

V.A. Şansele sunt mici şi de multe ori, înainte de izbândă, intervine frustrarea. Nu e deloc un drum uşor, dar tocmai pentru că împlinirea este imensă, drumul nu este pentru oricine. Nu aş putea spune în cuvinte ceea ce înseamnă, dar vă invit să veniţi la concertele noastre ca să trăiţi, împreună cu noi, acest sentiment, care este mult dincolo de avuţie, de poziţie socială, de putere, de lucrurile pe care lumea se pare că şi le doreşte atât de mult.

F.S. Care sunt şansele celor din afară? Acolo, în străinătate, cum sunt primiţi şi sprijiniţi tinerii artişti?

V.A. Cam la fel ca aici. Peste tot e greu, pentru că nivelul este foarte ridicat iar concurenţa extrem de mare. Situaţia este foarte diferită, de la ţară la ţară. În Europa, nivelul este ridicat. La fel şi în Statele Unite ale Americii. În rest, acesta scade, în ceea ce priveşte muzica clasică.

F.S. Ce şanse au românii, afară?

V.A. Depinde de domeniul muzical. Uneori ceva mai bune ca aici, ca instrumentist sau ca artist vocal. Ca dirijor este destul de greu, dacă vorbim despre Europa dar lumea este largă iar şansele sunt acum mai mari ca niciodată, atâta timp cât le cauţi.

F.S. Vă simţiţi sprijinit aici în România?

V.A. Da şi nu. Depinde ce înseamnă acest lucru. Am primit foarte mult ajutor. Multe mâini întinse, multe înlesniri. Aşa a apărut Young Famous Orchestra. Desigur, uneori mi se pare că lumea este nedreaptă, dar poate doar pentru că eu cred prea mult că lucrurile trebuie să fie într-un anumit fel. Cred că dacă meriţi să fii sprijinit, se va găsi o cale.

F.S. Ce credeţi că s-ar putea face ca să ne apropiem, măcar, de standardul celor din Vest?

V.A. Sunt multe de zis. Din punctul meu de vedere, întrebarea ar fi diferită… De ce ar trebui să ne apropiem de standardul celor din Vest? Pentru că noi nu suntem în Vest, nu avem istoria Vestului, nu avem premizele Vestului, nu avem educaţia culturală a Vestului. Ca să ne apropiem de Vest, ar trebui să fim asemeni lor… Eu cred că lucrurile sunt în regulă așa cum sunt şi se vor schimba în folosul nostru, atâta timp cât vom fi sinceri cu noi înşine şi vom face tot ceea ce putem ca să ne ajutăm unii pe alţii.

F.S. În viitorul super-robotizat, plin de tehnologie, ce rol va mai avea un virtuoz? Îşi va mai găsi el locul printre maşinăriile capabile să interpreteze perfect orice partitură?

V.A. O maşinărie nu va putea niciodată să interpreteze perfect o partitură. De fapt, să reformulez… Va interpreta perfect partitura dar nu va fi nevoie de acest lucru. Poate doar la circ, unde oamenii se vor strânge pentru a vedea un robot care cântă perfect, la vioară sau la alt instrument. Eu cred că aici se va opri totul, pentru că noi nu căutăm perfecţiunea, ci umanitatea. Noi căutăm să ilustrăm în muzică, lupta pe care o dăm zi de zi cu noi înşine, pentru a fi mai buni. În muzică, ne exprimăm bucuriile şi supărările, extazul şi frustrările, măririle şi decăderile, punem suflet şi iubire… Sunt lucruri, pe care un robot nu le va avea niciodată, oricât de perfect ar cânta. De fapt, am văzut mulţi muzicieni, care cântă extraordinar, cu toate nuanţele, repede, exact dar, gol. Le lipseşte suferinţa, le lipseşte experienţa de viaţă, înţelegerea şi acceptarea.

F.S. V-aţi gândit pentru viitor la o colaborare de tip Rock Symphony Orchestra?

V.A. Absolut. De mai multe ori. Avem câteva planuri, nu foarte îndepărtate… Vă vom aştepta, cu drag, să ne fiţi alături.

F.S. Vă mulţumesc pentru invitaţie şi vă doresc mult succes, domnule Agachi!

*Mai multe lucruri interesante despre tanarul dirijor Vlad Agachi, puteti afla vizitand site-ul personal al acestuia,  www.vladagachi.ro.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ